Credința adevărată nu rămâne neroditoare: ea primește neprihănirea lui Hristos și, lucrând prin dragoste, aduce roade vrednice de pocăință și fapte bune, însă nu prin aceste roade este păcătosul îndreptățit înaintea lui Dumnezeu, ci este îndreptățit prin credință, din har; iar o credință care nu rodește este o credință moartă, căci acolo unde Hristos este primit prin credință, Duhul Sfânt începe să înnoiască viața.